Acest sturion poate avea peste 100 de ani.
Biologii au capturat și au marcat recent unul dintre cei mai mari și mai vechi pești de apă dulce descoperiți vreodată în Statele Unite. Sturionul, care are 2,1 metri lungime și cântărește aproximativ 109 kilograme, ar putea avea mai mult de 100 de ani. Sturionii de lac (Acipenser fulvesscens) au fost prinși pe 22 aprilie în râul Detroit din Michigan. A fost nevoie de trei persoane pentru a prelua, măsura și eticheta peștele, care a fost apoi eliberat înapoi în râu. Jason Fisher, un biolog de la Autoritatea pentru Conservarea Peștelui și Faunei Sălbatice Alpena (AFWCO), nu-i venea să-și creadă ochilor. „Pe măsură ce l-am ridicat, a devenit din ce în ce mai mare”, a spus el. „În cele din urmă, acest pește a fost mai mult decât dublu față de orice pește capturat anterior în zonă.” Dimensiunile sale sunt cu adevărat impresionante: 2,1 m lungime și 109 kg greutate.
Sturionii de lacuri locuiesc în sistemele de apă dulce de pe coasta de est a Americii de Nord. De cele mai multe ori acești pești petrec pe fundul râurilor și lacurilor, unde se hrănesc cu insecte, viermi, melci, crustacee și alți pești mici pe care îi prind, sugând o cantitate mare de apă și sedimente. Aceasta se numește alimentare cu aspirație. În prezent, specia este considerată pe cale de dispariție în nouăsprezece din cele douăzeci de state în care se găsește. Până acum două decenii, stocurile de sturioni erau în scădere din cauza pescuitului comercial, care de atunci a fost controlat. Au fost introduse și limite stricte de captură pentru pescuitul recreativ. Aceste măsuri au dat roade. În ultimii ani, populațiile de sturioni și-au revenit treptat. Râul Detroit găzduiește în prezent una dintre cele mai sănătoase populații din țară, cu peste 6.500 de sturioni de lacuri înregistrate. Printre ele se numără, poate, exemplare chiar mai vechi și mai impresionante. Cu toate acestea, acești pești se confruntă în continuare cu alte amenințări, cum ar fi poluarea râului, îndiguirea și măsurile de control al inundațiilor, care le împiedică capacitatea de a înota în amonte până la locurile de reproducere.
